Acum doi ani, pe vremea asta

Acum doi ani, pe vremea asta, primeam un mesaj electronic in limba englezǎ în care mi se cerea sǎ studiez o ofertǎ pentru realizarea unei strategii de dezvoltare urbanǎ şi modernizare a unui oraş dintr-o regiune puţin dezvoltatǎ din estul Europei.

Condiţiile de renumerare nu erau glorioase iar prima descriere m-a fǎcut sǎ cred cǎ este vorba de un oraş ucrainean sau rus, mai ales cǎ limba folositǎ pentru redactare trebuia sǎ fie limba englezǎ.

De treizeci de ani la Paris, referinţele mele sunt în mare majoritate în limba francezǎ, dar coincidenţa face cǎ în momentul în care am primit aceastǎ propunere eram în plinǎ pregǎtire a unui curs de urbanism în limba englezǎ.

Am cerut interlocutorului meu mai multe amǎnunte despre oraşul cu pricina şi dupǎ ce mi-a spus cǎ nu-mi poate da numele, cǎci era secret pǎnǎ la acceptarea contractului, mi-a trimis totuşi o descriere mai detaliatǎ care m-a fǎcut sǎ mǎ gândesc la Tara Vrancei şi la Focşani, oraş despre care nu aveam nici o amintire cu exceptia garii... intre Iasi si Bucuresti... Focsani... doua minute.

Mi-am scos din bibilotecǎ, dir raftul cǎrţilor cu greutate ascunse în spatele unui fotoliu, Enciclopedia României din 1937. Descrierea Târgului Focşanilor este aşa de bunǎ, şi se potrivea cu oraşul pe care îl prezentam în cursul meu de urbanism, cǎ am hotǎrât sǎ rǎspund favorabil propunerii dacǎ, bine înteles, ar fi vorba de Focşani.

I-am scris deci englezului cǎ sunt interesat sǎ fac strategia de dezvoltare (partea de urbanism şi de modernizare) pentru oraşul de pe Milcov.

Surprins de perspicacitatea mea, mi-a telefonat si, surpriza, am vorbit in limba lui Voltaire siu nu in cea a lui Shakespeare...

Emmanuel CRIVAT (paris-focsani@immodurabilite.info)

(Va urma)